De regulă, cuvântul sec, din sintagma "lăsatul secului", este înţeles ca fiind sinonim cu uscat, fără grăsime, de post. Însă, la Sfinţii Părinţi, accentul nu cade numai pe mâncare. Secul pe care îl cere postul ortodox este seclum (saeculum), adică lumea împătimită. Omul cel vechi, omul păcătos trebuie să dispară treptat. Primul pas pe această cale este sentimentul de căinţă. "De unde voi începe a plânge faptele mele ticăloase?" Aceste cuvinte ce deschid "Canonul Pocăinţei" al lui Andrei Criteanul caracterizează această stare spirituală. "Desfătându-mă în adâncurile păcatului, strig către milostivirea Ta cea fără de margini... dă-mi lacrimi, Hristoase, spre curăţirea inimii de patimi... uşile pocăinţei (metanoia), deschide mie, Dătătorule de Viaţă." Această idee continuă, cu intensitate mereu crescândă, în cântările Bisericii şi în rugăciunile liturgice, în special în perioada Postului Mare.

Duminica lăsatului sec de carne, sau duminica Înfricoşătoarei Judecăţi, marchează o săptămână de tranziţie (numită, Săptămâna albă) până la începerea Postului Paştilor (Postul Mare), de-a lungul căreia nu se mai mănâncă carne, ci numai ouă şi lactate. Înfricoşătoarea Judecată are menirea de a aduce aminte, înainte de intrarea în post, de ziua în care Fiul Omului va aduna neamurile în faţa tronului său, despărţind oamenii, aşezându-i la dreapta sa pe cei neprihăniţi, ce vor merge în împărăţia veşnică, şi la stânga sa pe cei păcătoşi, ce vor fi meniţi flăcărilor iadului (Matei 25: 31-46). Asupra acestor aspecte se insistă cu precădere la Slujba Utreniei Duminicii Lăsatului secului de carne.

Sfinţii Părinţi au atras atentia că postul îinţeles doar ca efort alimentar, nu are nici o valoare: "De mâncare postind, suflete al meu, dar de pofte necurăţindu-te, în deşert te lauzi cu nemâncarea... Ca un mincinos vei fi urât de Dumnezeu şi demonilor celor răi te vei asemăna, căci nici ei nu manâncă pururea...".

În viaţa creştinilor ortodocşi, posturile care preced marile sărbători au o importanţă cu totul deosebită pentru că de ele este legat unul din actele centrale pe care ei le îndeplinesc în biserică, şi anume, împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului.