În calendarul bisericesc, Lăsata Secului are două etape care
conduc treptat către Postul Sfintelor Paşti: Duminica Înfricoşatei Judecăţi-
când se lasă sec de carne şi Duminica Izgonirii lui Adam din Rai
- când se lasă sec de brânză.
De regulă, cuvântul sec, din sintagma "lăsatul
secului", este înţeles ca fiind sinonim cu uscat, fără grăsime, de post. Însă, la Sfinţii Părinţi, accentul nu cade numai pe mâncare. Secul pe care îl
cere postul ortodox este seclum (saeculum), adică lumea împătimită. Omul cel
vechi, omul păcătos trebuie să dispară treptat. Primul pas pe această cale este
sentimentul de căinţă. "De unde voi începe a plânge faptele mele
ticăloase?" Aceste cuvinte ce deschid "Canonul Pocăinţei" al lui
Andrei Criteanul caracterizează această stare spirituală. "Desfătându-mă în adâncurile păcatului, strig către milostivirea Ta cea fără de margini...
dă-mi lacrimi, Hristoase, spre curăţirea inimii de patimi... uşile pocăinţei
(metanoia), deschide mie, Dătătorule de Viaţă." Această idee continuă, cu
intensitate mereu crescândă, în cântările Bisericii şi în rugăciunile
liturgice, în special în perioada Postului Mare.
Duminica lăsatului sec de carne, sau duminica Înfricoşătoarei Judecăţi, marchează o săptămână de tranziţie (numită, Săptămâna
albă) până la începerea Postului Paştilor (Postul Mare), de-a lungul căreia nu
se mai mănâncă carne, ci numai ouă şi lactate. Înfricoşătoarea Judecată are menirea
de a aduce aminte, înainte de intrarea în post, de ziua în care Fiul Omului va
aduna neamurile în faţa tronului său, despărţind oamenii, aşezându-i la dreapta
sa pe cei neprihăniţi, ce vor merge în împărăţia veşnică, şi la stânga sa pe
cei păcătoşi, ce vor fi meniţi flăcărilor iadului (Matei 25: 31-46). Asupra
acestor aspecte se insistă cu precădere la Slujba Utreniei Duminicii Lăsatului
secului de carne.
Sfinţii Părinţi au atras atentia că postul îinţeles doar ca
efort alimentar, nu are nici o valoare: "De mâncare postind, suflete al
meu, dar de pofte necurăţindu-te, în deşert te lauzi cu nemâncarea... Ca un
mincinos vei fi urât de Dumnezeu şi demonilor celor răi te vei asemăna, căci
nici ei nu manâncă pururea...".
În viaţa creştinilor ortodocşi, posturile care preced marile
sărbători au o importanţă cu totul deosebită pentru că de ele este legat unul
din actele centrale pe care ei le îndeplinesc în biserică, şi anume, împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului.